Un ecou reverberant al iubirii de Eminescu

Am avut onoarea să citesc şi să recitesc, odată cu analiza imaginilor fotografice, întregul conţinut al albumului Anotimpurile poeziei lui Eminescu la Văratic, editat Ia „170 de ani de la naşterea Românului Absolut Mihai Eminescu”, produs al strădaniei unui colectiv de împătimiţi iubitori ai Luceafărului poeziei româneşti. Sunt membri activi ai Centrului Cultural Spiritual Văratic, sprijiniţi material şi spiritual de slujitori ai Mănăstirii.

Din nou cu Eminescu – despre Eminescu

   ,,De treci codrii de aramă, de departe vezi albind
Și-auzi dulcea glăsuire a pădurii de argint”

     Mihai Eminescu – (Călin  – file din poveste)

            O strofă aparent simplă, dar profund ancorată în spectacolul naturii la vreme de noapte surprinsă magistral în încărcătura ei simbolică și îmbrăcată într-o dulce meditație melancolică într-o aură de mister. Oricât de vastă este opera eminesciană în ansamblul ei, oricât de aspră și contondentă apare față de realitățile vremii, întoarcerea la natură însemna pentru Eminescu acel refugiu atât de necesar sufletului său zbuciumat și sensibilității sale la trecerea implacabilă a timpului. ,,Cu mâine zilele-ți adaugi / Cu ieri viața ta o scazi / Și ai cu toate acestea-n față / De-a pururi ziua cea de azi”