Identitatea limbii române în Basarabia, 1991 – prezent

Galina Martea

Trecută prin filtrul discriminării, limba română din ținuturile basarabene a fost mereu lipsită de drepturi, a fost dezonorată în limite inumane de diverși curenți ai timpului, în mod aparte, în perioada dominației țariste și a dominației sovietice. O stare de lucruri destul de dureroasă pentru poporul român din Basarabia, o realitate care nu poate fi negată sau uitată, o realitate destul de vie care există și în zilele de astăzi. Dacă după destrămarea imperiului sovietic limba română pe pământul basarabean începe să-și recapete drepturile civile la ea acasă, atunci deplinătatea Continuă lectura

Reclame

Vă rugăm sprijiniți activitățile Centrului Cultural Spiritual Varatic

doneaza_2

Vă rugăm sprijiniți activitățile culturale din cadrul Centrului Cultural Spiritual Varatic prin redirectionarea a 2% din impozitul pe venit aferent anului 2018

Pentru a face asta, puteti completa formularul 230, pentru redirectionarea a 2% din impozitul pe venit aferent anului 2018, catre Centrul Cultural Spiritual Varatic
(impozit pe care oricum l-ati platit anul trecut si care, daca nu alegeti sa il redirectionati, ramane la stat). Continuă lectura

Eminescu – Eterna fascinaţie

15 ianuarie, ziua sfânta în care s-a născut cel mai mare poet al românilor şi, totodată unul dintre cei mai mari poeţi ai lumii, trebuie decretată pe bună dreptate Ziua Naţională a Spiritualităţii româneşti. Geniul eminescian reprezintă leaganul etemitatii noastre: ,,Numai poetul ca păsări ce zboară/ Deasupra valurilor,/ Trece peste nemărginirea Timpului” (Mihai Eminescu Numai poetul).
Încă din copilărie şi adolescenţă, Mihai Eminescu i-a fascinat pe cei din jur, mai întâi prin frumuseţea fizică. Iată portretul Continuă lectura

Tudor Ghideanu: EMINESCU – Demiurgul național de valoare exponențială

Eminescu este creatorul național de valoare exponențială, și dacă a voit să facă filosofie, peste tot în opera sa, cu certitudine el a făcut-o ca pe o politică de idei, capabilă să întemeieze, la înălțimea argumentului teoretic, o schimbare în mai bine a țării, nu revenind la trecut, ci folosind trecutul ca argument de autenticitate, împotriva unui prezent alienant, față de tot ceea înseamnă propriul istoric și social al poporului său (!!!). Vom spune, așadar, că Eminescu reprezintă paradigma noastră mai veche de punere în răspundere, față de destinele poporului român (!). Continuă lectura

Dan Toma Dulciu: 1889 – Misterul unui titlu suveran pe numele lui Eminescu. Un document inedit privind patrimoniul poetului


În urmă cu 12 ani, mai precis în anul 2007, purtam adesea discuții cu Ion C. Rogojanu și Miron Manega în ambianța Casei Capșa. Cu prilejul acelor întâlniri memorabile au fost evocate multe chestiuni legate de pasiunea noastră comună – Eminescu.
Printre altele, subliniam necesitatea resimțită de cercetarea pe tărâm istoric și filologic de valorificare a unor fonduri documentare inedite, esențiale pentru mai buna cunoaștere a biografiei Luceafărului, aflate în diverse arhive românești, dar aflate într-un nemeritat con de umbră în zilele noastre. Continuă lectura

Documente eminesciene din Arhiva Direcției Arhivelor Naționale Istorice Centrale – chestiunea ineditelor

Făcând un efort de parcurgere a cuprinsului Catalogului Mihai Eminescu în documente de Arhivă, tipărit la București în anul 2001, avem satisfacția de a descoperi o imagine surprinzătoare a uriașului tezaur de documente privind biografia și opera lui Eminescu, deschizând eminescologiei un câmp de cercetare nesperat.
Datele Catalogului evocat mai sus sunt utile însă dintr-o altă perspectivă: corectarea avântului așa – ziselor dezvăluiri bombă ! Prezente în arhivele românești de multe decenii, Continuă lectura

Eminescu și dragostea

Eminescu este expresia integrală a sufletului românesc” – N. Iorga

Născut ca Mihail Eminovici, la 15 ianuarie 1850, în satul Ipotești, județul Botoșani, poetul Mihai Eminescu a bucurat nația noastră cu doar 39 ani de viață, dar cu o mare activitate literară. A fost cea mai importantă voce poetică din literatura română, prozator și jurnalist. A fost activ în societatea literară „Junimea” și a lucrat ca redactor la ziarul Timpul, ziarul oficial al Partidului Conservator. Continuă lectura

Eminescu, iubitor al Thaliei

Dacă Eminescu nu ar fi fost un mare poet și un pasionat ziarist, atunci categoric că ar fi rămas la prima lui dragoste, teatrul, și ar fi devenit un mare actor. Spun acest lucru pentru că încă din copilărie Eminescu a fost atras de mirajul scenei. Primii lui ani i-a petrecut la Ipotești și la Botoșani. Fiind „cel mai rău” dintre copiii căminarului, Mihai s-a ascuns în singurătatea codrului și a naturii, s-a izolat prin peregrinări și joacă, menite să-i dea iluzia evadării din lumea reală, care nu-i era tocmai prielnică. A jucat la început pantomima, cea mai veche formă de teatru: Continuă lectura

Eminescu: statornicie şi neatârnare

Grav şi interogativ, acut şi urgent, emergent, duhul eminescian, convergent, în creştere şi descreştere cantemiriană, ne trezeşte din uitare. Una din cele şapte taine eminesciene e destăinuirea, dezvăluirea, arătarea pe faţă a primejdiei şi denunţarea unei stări de stagnare, fatală, cea a compromisului comod, a vicleniei venale, ca izvoare primejdioase pentru un popor, aflat în pragul agoniei, al impasului, când faptele rămân în urma vorbelor dichisite şi ponosite, prin uzură şi obicei ştirb. Continuă lectura

Eminescu și noi

La mijloc de iarnă, Eminescu cade în sufletele noastre ca un blestem frumos. Academia Română i-a închinat în ziua lui de naștere o mare sărbătoare: Ziua culturii române. Poate vă întrebați de ce. Pentru că Eminescu e unic ca Dante, ca Shakespeare, ca Petrarca, ca Ronsard, ca Goethe sau ca Byron.
El este coloana vertebrală a românismului, steagul nostru cu care ieșim în lume dincolo de timp. El nu va dispărea de pe cerul literelor românești atâta timp cât va dăinui limba Continuă lectura

Mioriticul Eminescu

O nouă construcţie astronomică, între traiectoria cuminte şi repetabilă a planetei noastre şi momentul cosmic în care a explodat o stea şi s-a născut o galaxie: Eminescu. O nouă întîlnire a drumurilor noastre efemere cu densitatea de quasar a veşniciei, cu Eminescu. Și cum substanţa generatoare a fost de sorginte moldavă, iar cerul, ca un creuzet, avea în el ceva din circularitatea sanctuarului sarmisegetuzian, a fost să fie ca şi cel teluric născut să poarte cu el, de la candoare Continuă lectura

Eugen Dorcescu – Scribul

De când e lumea lume, se repetă
Enigma minunată de-a fi scrib.
De a fi scrib hieratic și celib,
Precum, în paradisul caraib,
Un zbor de pescăruș sau de egretă.

Frumos şi pur, duşman al nimănui,
Neștiutor de vrajbă și de ură,
Pierdut în scriitură și-n Scriptură:
Aşa îşi poartă frágila făptură,
                                            Blindat, zidit, în sihăstria lui. Continuă lectura

Galina Martea: Floare Albastră – publicație în memoria marelui Eminescu

Fondată de Centrul Cultural Spiritual Văratic din județul Neamț – supranumit și „Lăcașul Culturii Eminesciene”, recent a fost publicat primul număr al Revistei de Literatură, Arte și Spiritualitate „Floare Albastră” (anul I, ianuarie – decembrie 2018), redactor șef fiind minunatul și talentatul om de cultură Emilia Țuțuianu (fondatorul revistei, poet, prozator, publicist, editor). Într-o formulă desăvârşită, revista în cauză este realizată în memoria marelui scriitor Mihai Eminescu, dar, în același timp, Continuă lectura

Petruș Andrei: Dan Toma Dulciu – „Prolegomene și paralipomene” la nemurirea lui EMINESCU


Un volum consistent și extrem de interesant intitulat „Nevropatii atipice. Aspecte de patologie informațională” (Centrul Cultural – Spiritual VĂRATIC -2018) semnează cercetătorul Dan Toma Dulciu, înălțând cu încă o treaptă piedestalul eminescian în eternitate.
Cartea debutează cu un citat din pledoaria prietenului său Ioan Slavici în favoarea ridicării unui monument arheului spiritualității românești, unul dintre primii cinci poeți ai lumii, alături de Shakespeare, Goethe, Baudelaire și Dante. Continuă lectura

Gh. A.M. Ciobanu – Frumosul omenesc ,,Fără de corp” la Eminescu

gham-ciobanu.jpgEminescu redivivus, sempervivus, supravivus, nihilvivus… Pentru noi, astăzi, Emi-este. Asemenea tuturor piscurilor spirituale din istoria omenirii şi Emi, nu a rămas doar pe  linearitatea devenirii în timp  ieri: „In Gloriam” azi: In Memoriam” mâine: „In Agnosticam” – ci s-a înscris pe circularitatea expansivă a afirmării, a căror rază, de la un timp la altul devine tot mai mare. După „Teoria expansiunii Universului”, iat-o şi pe acea a unui „crescendo spiritual”. Eminescu, acest „totum” de enciclopedism Continuă lectura

Emilia Țuțuianu: Profesorul de la Varatic

L-am cunoscut la Văratic… Aplecat deasupra unei măsuţe, învăluit de aburii cafelei, cu o mână sprijinindu-şi fruntea şi cu cealaltă scriind de zor, grăbit, pentru a întâmpina timpul la locul sortit şi stabilit dinainte…

Cu toate vrăjmăşiile din jurul său el zâmbea cald şi îngăduitor. Te izbeau ochii săi adânci cu care dorea parcă să spargă orizontul hipermetropiei sociale şi spirituale, tonul blajin – stăpânit de o mândrie îngăduitoare – închidea nemulţumirile şi Continuă lectura

Grigore Ilisei: La Văratec de Sânta Marie Mare


În mijloc de august, de Adormire, în stupul mănăstiresc cel mare al Văratecului e zumzet ca la vremea culesului de nectare dintr-o prisacă, atunci când florile împânzesc pajiştile sau aştern cunună de mireasă pe coroanele copacilor. Se simte cum se prefiră peste pulsaţia egală de roboteală şi rugăciune, deasupra tăcerilor când adânci, când înalte, un adaos de primenire şi pregătire. Pe 15 august, de Sfânta Mărie Mare, cum se spune în popor sărbătorii Adormirii Maicii Continuă lectura

Bartolomeu Valeriu Anania: Văratecul şi literatura

Văratecul încă nu a avut privilegiul de a străluci în paginile literaturii precum, de pildă, Neamţul în magnifica descriere a Fraţilor Jderi sau precum Cozia, în cunoscutul poem al lui Grigore Alexandrescu, deşi atât istoria cât şi frumuseţea mănăstirii ar fi îndreptăţit-o la o celebritate mai largă decât aceea pe care i-a conferit-o Garabet Ibrăileanu în romanul Adela (chiar şi în acest caz, realizatorii peliculei cu acelaşi nume au preferat să filmeze exterioarele de la… Cernica). Continuă lectura

Grigore Ilisei: Istorii despre un Palat


Pe unul din dealurile Văratecului, sumeţită ca un comandament de bătălie, străjuie o clădire masivă, blindată parcă, povară mult prea mare şi grea pentru coasta slăbănoagă, ce tinde să o ia la vale. Este Palatul episcopal al Preasfinţitului Partenie Ciopron, ierarhul Romanului şi Huşilor, trecut de o vreme în lumea drepţilor. O alcătuire contrastantă cu tot ceea ce s-a construit în mănăstire, de la case de maici Continuă lectura

Dan Toma Dulciu: Jurnal sentimental: Văratec – oază de cultură și spiritualitate

Primind în cursul acestei veri invitația de a participa la prima aniversare a Asociației Centrul Cultural Spiritual – Văratec, am simțit o vie emoție, o bucurie lăuntrică adevărată.
Aveam ocazia să revăd meleaguri de legendă, o parte a acelei Românii Pitorești, zugrăvite acum mai bine de un secol în urmă de pana lui Vlahuță, de Hogaș sau Ibrăileanu, închipuită de mine în anii lecturilor școlare, unde poveștile mitologice din Amintiri din Copilărie ale hâtrului Creangă mi se păreau desprinse dintr-un atlas Continuă lectura

Teodor Pracsiu: La Văratic, sub semnul lui Eminescu

La Văratic aerul este limpede și proaspăt. În inima satului mânăstiresc a fost ridicată cu un an în urmă clădirea elegantă a Centrului Cultural-Spiritual Văratic (C.C.S.V.), grație generozității unui român cu suflet mare, stabilit de mai mulți ani în Anglia, trecut între timp la cele veșnice. Mandatarul său testamentar este profesoara Emilia Țuțuianu, președintele C.C.S.V., care și-a făcut un crez din a da substanță vitală edificiului prin organizarea periodică a unor reuniuni, colocvii și Continuă lectura