Mihai Merticaru – versuri

Cântec de dragoste

Mai dincoace de dincolo,
Cântă o fătucă solo.

Victor Ravini – Portretul ciobanului din Mioriţa într-o nouă lectură

„Portretul ciobanului nu ne prezintă un personaj identificabil prin detaliul individual, pitoresc şi singularizator, ci exprimă idealul de frumuseţe tinerească şi de cuceritoare bărbăţie ce şi l-a format poporul nostru[1]”. Pe aceeaşi pagină, cei patru co-autori mai spun: „Portretul acesta nu s-a născut o dată cu Mioriţa, ci a fost preluat dintr-alte zone ale folclorului. (…) Arta acestui portret este fără analogii în cuprinsul întregului nostru folclor.” Ei n-au observat că fac afirmaţii contradictorii. Cum „a fost preluat dintr-alte zone ale folclorului”, dacă „este fără analogii în cuprinsul întregului nostru folclor”?

Arhiepiscop IOACHIM – Profesorul Univ. Dr. Tudor GHIDEANU, ghidul multor tineri către Eshaton s-a născut în cer!

Cu multă durere în suflet, am aflat despre plecarea din lumea aceasta în veșnicia lui Dumnezeu a uneia dintre cele mai luminate minți ale intelectualității ieșene. Domnul profesor doctor emerit Tudor Ghideanu a fost fiu duhovnicesc al Eparhiei Romanului și Bacăului, născut în localitatea Cordun și format în spiritul romanvodist al celui mai reprezentativ colegiu romașcan, Colegiul Național ”Roman-Vodă”.

Emilia Ţuţuianu: Un om dăruit – prof. univ. dr. emerit Tudor Ghideanu

L-am cunoscut din copilărie, i-am fost studentă și apoi  editor al unora din operele sale…Cum să cuprinzi în câteva cuvinte o viață de om?…

Profesorul Tudor Ghideanu – O inteligență sclipitoare, o personalitate distinctă în filosofia românească. Pentru domnia sa filosofia a însemnat nu numai un mod  de viață ci şi o rugăciune și un dialog direct cu Dumnezeu.

Adrian Erbiceanu – poesis

Spre ce tărâmuri

E greu când sui; poteca-i rătăcită.
N-am cum răzleţe clipe să înnod.
Din vreascuri către ţel cum să faci pod,
Când vremea nu se lasă prăduită?

Victor Ravini – Singurătatea dă o mai adâncă obște spirituală

Știm cu toții că Daniil Sihastrul trăia izolat de lume și totuși, însuși Ștefan cel Mare venea să îi ceară sfatul, în probleme cât se poate de lumești. Sihastrul, din afara lumii, înțelegea lumea mai bine decât oricine care trăia în mijlocul lumii. Mai bine chiar și decât vodă și toți boierii de la curtea lui, cu toate antenele lor în societate, până dincolo de hotare. Cum se explică acest paradox? Nu este un paradox și are o explicație științifică.

Victor Ravini – Interpretarea unui vas din Tezaurul de la Pietroasa

Joseph Campbell (1904–1987) este unul dintre cei mai importanți cunoscători ai mitologiilor, specializat în descifrarea sensurilor alegorice din mituri. Cărțile lui, reeditate și traduse în diferite limbi, intră în bibliografia facultăților de Știința religiilor. Interviurile lui difuzate la radio, la televiziunea americană și prin DVD sub formă de filme documentare (accesibile azi prin mijloacele electronice de care dispune oricine) l-au făcut cunoscut unui public larg. Campbell a influențat mulți scriitori de cărți best seller, realizatori de filme și creatori de artă. George Lucas a făcut trilogia cinematografică Star Wars influențat de cartea Eroul cu o mie de fețe (The Hero with a Thousand Faces) și de alte cărți ale lui Campbell. Lucas i-a pus la dispoziție lui Campbell imensul său domeniu de paradis din Havaii, ca să își petreacă acolo împreună cu soția ultimii ani din viață, pe prispa Raiului. Acolo a venit renumitul jurnalist Bill Moyers și a realizat interviurile filmate cu Campbell, prin care Moyers a devenit și mai celebru.

Vavila Popovici: DESPRE OBOSEALĂ

„Există o oboseală a sufletului şi e cea mai groaznică oboseală. Nu e grea, ca oboseala trupului, nu e înşelătoare, ca oboseala simţurilor, e greutatea conştiinţei, e imposibilitatea de a respira cu sufletul.” – Fernando Pessoa

Dicționarul o definește ca pe o stare de slăbiciune generală datorată unui efort fizic sau intelectual intens, sinonim cu: istovire, trudă, osteneală. Iar odihna este considerată a fi tratamentul oricărei stări de oboseală, în special al celor care au dificultăți în a se relaxa, fiind într-o continuă stare de tensiune. Alții spun că cele mai bune rezultate în tratamentul acestui sindrom, fiindcă totuși este un sindrom, îl are exercițiul fizic.

FILOZOFIA, RELIGIA, ȘTIINȚA și POLITICA (45) – Nae Ionescu

„Dacă noi ne vom iubi între noi, atunci toate lucrurile vor fi bune, atunci vom trăi mai ușor.” – Nae Ionescu

   Nicolae C. Ionescu (1890-1940), cunoscut ca Nae Ionescu, sau Profesorul Nae Ionescu, a fost un filozof, logician, pedagog, teoretician și jurnalist român – figura centrală a unei epoci și a unei generații despre care s-a scris la extreme. Nae Ionescu a fost când adulat, când vehement contestat. Orientarea sa politică de dreapta, l-a făcut să aibă mulți oponenți, iar din perioada postbelică până în 1989, numele său a fost trecut sub tăcere. Dincolo de influența asupra tinerilor săi studenți, filozoful Nae Ionescu a propus un curent bazat pe valorile naționale și pe religia ortodoxă. Orientarea sa filozofică a fost numită trăirism (o variantă românească a vitalismului, incluzând elemente mistice și teologice din tradiția creștină ortodoxă). Cei care l-au cunoscut mai îndeaproape, au confirmat că avea ceva „diabolic” sau „fascinant” în privire și în felul de a se raporta la semeni. A știut să adune în jurul său și să eleveze o pleiadă de membri ai generației de aur interbelice, a literaturii și gândirii românești, ca Vasile Băncilă, Mircea Eliade, Mircea Vulcănescu, Mihai Sebastian, Emil Cioran, Petre Țuțea, Constantin Noica și alții. Prin publicistică, mai ales prin intermediul ziarului Cuvântul, a fost puternic implicat în dezbaterea politică, susținând inițial doctrina țărănistă, apoi ideea unei monarhii organice (reprezentate de Regele Carol al II-lea), iar din vara anului 1933, Mișcarea Legionară.

Annarita Renzi: Medicina e arte per la vita

La dottoressa Annarita Renzi, specialista in anestesia-rianimazione, ha studiato medicina presso l’Università La Sapienza di Roma, città dove vive. Lavora presso l’ospedale Grassi di Ostia, dedicandosi senza remore, insieme ai suoi colleghi, al risanamento dei malati. Sul fronte della vita, non c’è mai tempo per rilassarsi o per prorogare un atto salvifico. Non si può dire rimandiamo a più tardi. La professione l’hai sceltaꓽ è una in cui ti arroventi, hai la responsabilità di fare del bene a chiunque e sempre. La professoione tua lo reclama.