Petruș Andrei: Dan Toma Dulciu – „Prolegomene și paralipomene” la nemurirea lui EMINESCU


Un volum consistent și extrem de interesant intitulat „Nevropatii atipice. Aspecte de patologie informațională” (Centrul Cultural – Spiritual VĂRATIC -2018) semnează cercetătorul Dan Toma Dulciu, înălțând cu încă o treaptă piedestalul eminescian în eternitate.
Cartea debutează cu un citat din pledoaria prietenului său Ioan Slavici în favoarea ridicării unui monument arheului spiritualității românești, unul dintre primii cinci poeți ai lumii, alături de Shakespeare, Goethe, Baudelaire și Dante. Continuă lectura

Reclame

Gh. A.M. Ciobanu – Frumosul omenesc ,,Fără de corp” la Eminescu

gham-ciobanu.jpgEminescu redivivus, sempervivus, supravivus, nihilvivus… Pentru noi, astăzi, Emi-este. Asemenea tuturor piscurilor spirituale din istoria omenirii şi Emi, nu a rămas doar pe  linearitatea devenirii în timp  ieri: „In Gloriam” azi: In Memoriam” mâine: „In Agnosticam” – ci s-a înscris pe circularitatea expansivă a afirmării, a căror rază, de la un timp la altul devine tot mai mare. După „Teoria expansiunii Universului”, iat-o şi pe acea a unui „crescendo spiritual”. Eminescu, acest „totum” de enciclopedism Continuă lectura

Emilia Țuțuianu: Profesorul de la Varatic

L-am cunoscut la Văratic… Aplecat deasupra unei măsuţe, învăluit de aburii cafelei, cu o mână sprijinindu-şi fruntea şi cu cealaltă scriind de zor, grăbit, pentru a întâmpina timpul la locul sortit şi stabilit dinainte…

Cu toate vrăjmăşiile din jurul său el zâmbea cald şi îngăduitor. Te izbeau ochii săi adânci cu care dorea parcă să spargă orizontul hipermetropiei sociale şi spirituale, tonul blajin – stăpânit de o mândrie îngăduitoare – închidea nemulţumirile şi Continuă lectura

Grigore Ilisei: La Văratec de Sânta Marie Mare


În mijloc de august, de Adormire, în stupul mănăstiresc cel mare al Văratecului e zumzet ca la vremea culesului de nectare dintr-o prisacă, atunci când florile împânzesc pajiştile sau aştern cunună de mireasă pe coroanele copacilor. Se simte cum se prefiră peste pulsaţia egală de roboteală şi rugăciune, deasupra tăcerilor când adânci, când înalte, un adaos de primenire şi pregătire. Pe 15 august, de Sfânta Mărie Mare, cum se spune în popor sărbătorii Adormirii Maicii Continuă lectura

Bartolomeu Valeriu Anania: Văratecul şi literatura

Văratecul încă nu a avut privilegiul de a străluci în paginile literaturii precum, de pildă, Neamţul în magnifica descriere a Fraţilor Jderi sau precum Cozia, în cunoscutul poem al lui Grigore Alexandrescu, deşi atât istoria cât şi frumuseţea mănăstirii ar fi îndreptăţit-o la o celebritate mai largă decât aceea pe care i-a conferit-o Garabet Ibrăileanu în romanul Adela (chiar şi în acest caz, realizatorii peliculei cu acelaşi nume au preferat să filmeze exterioarele de la… Cernica). Continuă lectura

Grigore Ilisei: Istorii despre un Palat


Pe unul din dealurile Văratecului, sumeţită ca un comandament de bătălie, străjuie o clădire masivă, blindată parcă, povară mult prea mare şi grea pentru coasta slăbănoagă, ce tinde să o ia la vale. Este Palatul episcopal al Preasfinţitului Partenie Ciopron, ierarhul Romanului şi Huşilor, trecut de o vreme în lumea drepţilor. O alcătuire contrastantă cu tot ceea ce s-a construit în mănăstire, de la case de maici Continuă lectura

Dan Toma Dulciu: Jurnal sentimental: Văratec – oază de cultură și spiritualitate

Primind în cursul acestei veri invitația de a participa la prima aniversare a Asociației Centrul Cultural Spiritual – Văratec, am simțit o vie emoție, o bucurie lăuntrică adevărată.
Aveam ocazia să revăd meleaguri de legendă, o parte a acelei Românii Pitorești, zugrăvite acum mai bine de un secol în urmă de pana lui Vlahuță, de Hogaș sau Ibrăileanu, închipuită de mine în anii lecturilor școlare, unde poveștile mitologice din Amintiri din Copilărie ale hâtrului Creangă mi se păreau desprinse dintr-un atlas Continuă lectura

Teodor Pracsiu: La Văratic, sub semnul lui Eminescu

La Văratic aerul este limpede și proaspăt. În inima satului mânăstiresc a fost ridicată cu un an în urmă clădirea elegantă a Centrului Cultural-Spiritual Văratic (C.C.S.V.), grație generozității unui român cu suflet mare, stabilit de mai mulți ani în Anglia, trecut între timp la cele veșnice. Mandatarul său testamentar este profesoara Emilia Țuțuianu, președintele C.C.S.V., care și-a făcut un crez din a da substanță vitală edificiului prin organizarea periodică a unor reuniuni, colocvii și Continuă lectura

Gheorghe Simon: Veronica Micle

Veronica Micle : Numele unei năframe. Veronica, în limba ebraică, e numele unei năframe. Năframă pe care o femeie miloasă a pus-o pe faţa obosită şi chinuită a lui Iisus Hristos, în drumul spre Golgota. Pe năframă s-a imprimat imediat chipul Mântuitorului. Aşa mi se pare că s-a întâmplat şi cu numele poetei: el pare înmiresmat de duhul sfânt al Preasfântului şi Preafericitului Eminescu. Singur şi disperat, i-a anagramat numele până la epuizarea tuturor variantelor, ca şi cum ar fi Continuă lectura

Theodor Codreanu: Basarabia şi arheul românesc

Arheul românesc , supravieţuitor în istoria şi în geopolitica europeană, se dovedeşte a fi „o insulă mereu roasă pe margini” (Eminescu), având două „embrioane” de rezistenţă, aflate la antipozi: Basarabia şi Ardealul. Între altele, asta a vrut să spună Eminescu şi în celebrele versuri din Doină. Rezistenţa etniei începe de la Nistru şi de la Tisa, de la Turnu-n Dorohoi, românitatea părând a fi căzută sub Zodia Racului: Continuă lectura

Ion Ionescu Bucovu: O fotografie a lui Eminescu care a suscitat și suscită și astăzi controverse

În Muzeul fotografiei există o fotografie a lui Eminescu, provenită din fondul fostului Muzeu de Istorie al PCR. Fotografia îl înfățișază pe Eminescu stând pe un scaun în parc; în mâna stângă rezemată pe genunchi ține un ziar. Acestă fotografie a fost achiziționată, contra sumei de 10 lei, de la Ion Petcu din București, în luna martie 1967. Pe spatele fotografiei este scris cu creionul: „Mihai Eminescu, bolnav la Mânăstirea Neamțului, în aprilie, Continuă lectura

Maica stavrofora Iosefina Giosanu: Implicarea călugăritelor de la Văratec în activitatea unor aşezăminte sociale şi pedagogice

Pe lângă numeroasele solicitări ale maicilor şi surorilor de la Văratec în diverse misiuni ca surori – infirmiere la spitalele de campanie din tară, în timpul celor două războaie mondiale, regăsim o serie de misiuni încredinţate acestora, în calitate de asistente sociale sau educatoare, în perioada interbelică sau în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Numeroase aşezăminte sociale şi de caritate ori societăţi pedagogice îşi recrutau personalul calificat din rândurile monahiilor, inclusiv al celor de la mănăstirea Continuă lectura

Dan Toma Dulciu: Un sculptor danez, aflat la Mănăstirea Văratec, autor al iconostasului bisericii zidită în memoria lui Eminescu, la Ipotești

Anul viitor se vor împlini opt decenii de la târnosirea Bisericii ”Sfinții Voievozi” de la Ipotești, singurul lăcaș de cult ortodox din lume zidit în amintirea unui poet.
Cercetând fondul de documente de la Direcția Județeană Botoșani a Arhivelor Naționale putem găsi un interesant act, în care apare numele unui ”sculptor din Văratec”. Acesta a executat mobilierul bisericii din Ipotești, sfințită la 15 iunie 1939, cu prilejul împlinirii unei jumătăți de secol de la dispariția ”Luceafărului” de pe firmamentul literaturii Continuă lectura

Grigore Ilisei – Clubul monahiei Aglăida

În iarna anului 1973, în prejma Crăciunului, m-am îndreptat, împreună cu soaţa mea Ecaterina, spre Mănăstirea Văratic în căutarea unei oaze de tihnă şi reculegere după un răstimp agitat, cu un pasaj bucureştean de câteva luni, cel al lansării noului post de radio al Radiodifuziunii Române, Programul III, şi un epuizant demers de primenire a emisiunilor Radioului Iaşi, de ale cărui destine primisem misiunea să mă ocup ca redactor şef adjunct. Alesesem chinovia Văratecului pentru Continuă lectura

Emilia Ţuţuianu: Dianu Sfrijan – Vibraţia iubirii până dincolo de timp, cuvânt şi legământ

Dacă aerul mi-ar povesti de tine, aş vrea să mă pierd pentru totdeauna în vânt. Acolo ţi-aş asculta cuvintele şi suspinele, acolo aş fi aproape de sufletul tău şi de căldura inimii tale.” Eugenio Montale
Se spune că Eros îl face pe cel slab să fie tare, iar pe cel fără resurse să găsească mijloace de a le avea. Dialogul meu cu Dianu Sfrijan pleacă de la conceptul: „m-am născut ca să iubesc, nu ca să urăsc” şi aduce în atenţia cititorului opera pe care un om cu un suflet deosebit a dorit să o lase în urma sa: Centrul Cultural Spiritual Varatic. Continuă lectura

Veronica Balaj: Centrul Cultural Spiritual Văratic – Legământ de iubire și dăinuire

Arareori ne este dat să auzim în vremea noastră despre ctitorii. Și încă din perimetrul culturii. Și încă din perimetrul culturii. Și mai ales, realizate din… iubire. Termenii par anacronici. Coborâți de undeva din vechile scrieri, când persoane importante se preocupau de moștenirea culturală, de ideea slujirii neamului, chestiuni care nu cadrează cu superficialitatea noastră care se întinde tot mai mult ca o iarbă rea peste spiritul Continuă lectura

Virgil Răzeșu – Poveste adevărată

Minuni în vremea noastră,
nu văz a se mai face. Grigore Alexandrescu

Farmecul poveştilor nu mai trebuie argumentat. Când ele se petrec sub ochii noştri, capătă o nuanţă de duioşie, sunt primite cu întreg sufletul şi ne bucurăm că sunt posibile.
Povestea pe care o împărtăşesc cititorului nu este una oarecare şi nici întâmplătoare. Am aflat de curând despre ea şi am fost, împreună cu alţii, martor al unora dintre semnele cu care a fost scrisă. Ea începe în anul 1985, şi ca Continuă lectura

Maica stavorofora Iosefina Giosanu – Un an sub semnul lui Eminescu în cadrul Centrului Cultural Spiritual Varatic de la Mănăstirea Varatic

În cadrul Centrului Cultural Spiritual Varatic, construit în această grădină a Maicii Domnului, cunoscută ca fiind una din cele mai importante comunității monahale feminine a Ortodoxiei românești, sâmbătă 28 iulie 2018, a avut loc o importantă manifestare cultuală: Un an sub semnul lui Eminescu în cadrul Centrului Cultural Spiritual Varatic de la Mănăstirea Varatic. Întâlnirea a avut loc în prezența a distinși oaspeți, invitați de notorietate, iubitori ai Luceafărului poeziei românești, cât și o parte a soborului Continuă lectura

Dan Toma Dulciu: Eminescu – Nevropatii atipice Aspecte de patologie informațională

Timp de peste 135 de ani, aproximativ 60 de medici de prestigiu, profesori universitari, academicieni, somități din țară și din străinătate, au analizat dosarul medical Mihai Eminescu. În timpul vieții acestuia, nu mai puțin de 40 de medici având cele mai diferite specializări (români, austrieci, germani, franceză, polonezi) l-au consultat pe poet. Dar diagnosticele lor au fost contradictorii, nesigure, iar unele, din păcate, au determinat tratamente eronate, cu consecințe fatale. Continuă lectura

Theodor Codreanu – Sonetele eminesciene

Editologia eminesciană este, cu siguranţă, cel mai dificil travaliu raportat nu numai în contextul literaturii române, fiindcă destinul a făcut ca poetul român să fie, în timpurile moderne, şi cel mai însetat artist de formele perfecte, până într-atât încât Petru Creţia, unul dintre iluştrii săi editori, scria aproape dramatic: „Se ştia un artizan perfect, iar setea lui de şi mai multă desăvârşire i-a devorat opera, i-a abolit-o în bună măsură din contemporaneitate, i-a alterat Continuă lectura