Tiberiu Tudor – Balt-Orient expresul

Aceleaşi vechi nelinişti şi astăzi mă apasă
Paharele cu bere sclipesc a diamant
I-un cimitir de sticle împrăştiat pe masă
Balt-Orient expresul ─ vagon restaurant.

La geamul tău în noapte se clatină mălinii,
Îmbracă-te în verde, dar nu mă aştepta,
Furtuna trece grâul prin săbiile luminii
Si limpezeşte drumul ─ cel dinaintea mea. Continuă lectura

Reclame

Mirela-Ioana Dorcescu: Eminescu-i departe…

Anul acesta, la o oră de pregătire pentru bacalaureat, o elevă m-a întrebat: „De ce generației mele nu-i place Eminescu?” M-am abținut să-i răspund imediat. Mi-am amintit subit de recomandările șefilor mei: „Să ne bucurăm că-i mai avem!” „Ar trebui să-mi spui tu de ce nu îți place”. „Nu știu…” Nu e cazul să dăm vina pe nimeni. Căci s-ar putea să fim toți vinovați. În afară de Mihai Eminescu.

Azi, la 130 de ani de la moartea sa, îmi amintesc însă întrebarea. Și tonul ușor obraznic cu care mi-a fost adresată. Oare cum m-am deprins eu să-l prețuiesc pe Continuă lectura

Văratecul în scrisorile de dragoste ale lui Eminescu și Veronica Micle

Stavrofora Macrina David, C.C.S. Varatic

Comemorăm anul acesta împlinirea a 130 de ani de la trecerea în eternitate a celui ce s-a învrednicit să fie simbolul nepieritor de genialitate al neamului românesc. La 50 de zile de la stingerea Luceafărului, Veronica Micle, retrasă la Mânăstirea Văratic, pleca spre ceruri, sfârșind astfel o viață zbuciumată, măcinată de o iubire fără speranță, viață despre care însăși poeta spunea că e „ o complicare ciudată de întâmplări, de fericiri care nu m-au fericit.”
Așa se face că aici, la Văratic, își doarme somnul de veci muza lui Eminescu, îngerul blond cu ochi albaștri, floarea albastră a marelui poet. De aceea, ne-am propus să zăbovim o clipă asupra vieții acesteia. Mama Veronicăi, năsăudeanca Ana Câmpeanu, rămasă văduvă, s-a mutat din Transilvania la Tg. Neamț, într-o casă ce a aparținut inițial Mânăstirii Neamț, apoi la Iași, începând cu anul 1853. Continuă lectura

Eminescu… și iar Eminescu

Nu cunosc să fie cineva din breasla mea scriitoricească, în stare să lase deoparte o carte care vorbește despre Eminescu. Și dacă o fi, nu trebuia să fie! Cartea Constanței Abălașei-Donosă, „Avem nevoie de Eminescu”, nu a așteptat mult să fie răsfoită de mine. Ea are darul, probabil de inspirație divină, că imediat ce o deschizi, să nu te oprești și să o parcurgi până la capăt. Și nu e de parcurs cu privirea de cititor versat, cât mai ales cu ochii celui care admiră chipul superb al unui geniu de care toți suntem mândri, chip „cioplit ” cu măiestrie artistică de renumita plasticiană, autoarea a acestei originale cărți. Continuă lectura

Tiberiu Tudor – Şi-i tremură la glezne arginturile lunii…

Frunzişul se-ncovoaie felin ca un ghepard,
Se clatină copacii, înlănţuiţi în funii,
Aruncă-mi drept în faţă fulgerul tău înalt,
Încă mai port la glezne arginturile lunii.

Încă mai ştiu dispreţul care devine vers,
Lumina îşi întinde aripile-i de sare
Şi încă sunt o parte din zborul ei imens.
Nimic nu pot să-mi facă. Decât să mă doboare. Continuă lectura

Maica stavrofora Iosefina Giosanu: Cursuri organizate de către „Institutul Surorilor de Caritate Regina Elisabeta” din Bucureşti

DSCN0790 (6)În anii şcolari 1914- 1915 şi 1915- 1916, unele maici şi surori de la mănăstirea Varatic au urmat cursuri speciale în cadrul „Institutului surorilor de caritate Regina Elisabeta” din Bucureşti. Ele căpătau statutul de infirmiere, fiind repartizate după absolvirea cursurilor fie la centrul Institutului, fie la diverse spitale regionale din Moldova, iar odată cu intrarea României în primul război mondial au asigurat asistenţa medicală a soldaţiilor răniţi în ambulanţele de pe front. Continuă lectura

Zoe Dumitrescu-Buşulenga: ,,Să deschidem o fereastră largă, spre o lume care să ne înţeleagă şi să înceapă să ne iubească” – interviu cu Grigore Ilisei

– Sîntem aici pe un picior de plai, pe o gură de rai, dar de-adevăratelea, într-adevăr. E o imagine a unui loc absolut de excepţie pe care Valeria Sadoveanu, draga, foarte draga Continuă lectura

Blândețea vs. agresivitatea

 
  vavila popovici
Puterea e îngemănată cu blândețea, sălbăticia e un semn de slăbiciune.” – Seneca
Blândețea, această calitate a omului, se referă la comportamentul nostru față de semenii noștri. Unii oameni sunt mai liniștiți și mai răbdători din fire, alții se înfurie mai ușor. Blândețea este primul rod al înțelepciunii și iubirii aproapelui, semn al civilizației. Ea creează o stare de liniște sufletească, în care nu dorim să supărăm pe nimeni, să fim împăcați cu toți și cu toate din jurul nostru. Mulți Continuă lectura

Fragment din vol. Areopagus convorbiri cu scriitori – Veronica Balaj

veronica-balaj-2V.B.:  Mai reverberează încă, desigur, întâlnirile Dumneavoastră cu alte personalităţi culturale de marcă, să spunem  Ştefana Velisar Teodoreanu, Radu Tudoran… Amintirile Dumneavoastră devin acum mărturii pentru alte generaţii…

Maia Cristea-Vieru.: În toţi anii tinereţii am căutat anturajul oamenilor vârstnici pe care-i ascultam uimită de tot ceea ce ştiau, câtă cultură înmagazinaseră. Numai în prejma lor simţeam adevărata emulaţie în acei ani când nu puteai studia în alte ţări şi nici cerceta ce voiai Continuă lectura

Veronica Micle – in memoriam

Poeta Veronica Micle s-a născut la 22 aprilie 1850 în Năsăud. Fiică a cizmarului Ilie Câmpean şi a soţiei lui Ana. La naştere a primit numele mamei, Ana. După moartea soţului, Ana Câmpean a trecut în Moldova, stabilindu-se în Tg. Neamţ. De aici, în 1853, pleacă la Iaşi. Ana – fiica – urmează Şcoala primară (timp în care îşi schimbă numele din Ana în Veronica) şi Şcoala Centrală de Fete din Iaşi (1863). Un an mai târziu se căsătoreşte cu Ştefan Micle – rectorul Universitaţii din Iaşi. A avut două fete: Virginia, Continuă lectura

Basarabie, Ţară râvnită, Ţară sfârtecată

Nu mai am cu cine discuta, despre tine, Basarabie, şi atunci, mă mulţumesc să te revăd în amintirile mele, pe care le deapăn în liniştea nopţilor când insomniile îmi dau ghes. Răsfoiesc, uneori, paginile scrise de alţii, care te-au cunoscut în trecut, sau ţi-au aparţinut.

Rândurile unui Nistor, sau Iorga, sau Antonescu, îmi fac bine, pur şi simplu. Dar întâmplarea face să dau, fără să vreau, şi de altfel de rânduri, literare, cum s-ar spune, care m-au făcut, nu o dată, să le abandonez fără să ajung la capăt. Poate că înţelepciunea vârstei m-a Continuă lectura

Haralambie Mihăescu – viaţa şi opera unui mare savant

„Ilustrul cărturar Haralambie Mihăescu a văzut lumina zilei la 7/20 februarie 1907 în comuna Udeşti, jud. Suceava, într-o familie de ţărani săraci cu nouă copii, Haralambie fiind al doilea fiu al Domnicăi şi al lui Dumitru. Cursurile şcolii primare le-a urmat în satul natal, apoi la Suceava unde a absolvit Liceul clasic „Ştefan cel Mare”, în mod strălucit, clasându-se primul pe oraş la examenul de bacalaureat din 1928. În anii de liceu câştigase locul I la concursul Societăţii „Tinerimea Română”. În toamna anului 1928 se înscrie la Universitatea din Iaşi, urmând în paralel cursurile de la Facultatea de Litere, secţia Filologie clasică şi de la secţia Filologie modernă, specialitatea Continuă lectura

Theodor Codreanu – Lecţia de înţelepciune

„Pe 22 noiembrie 2011, cele două maluri ale Prutului s-au unit, în sfârşit, printr-un pod de inimi cu prilejul lansării celor două cărţi ale scriitorului român Theodor Codreanu: ,,Eminescu în captivitatea ,,nebuniei” ” (Editura ,,Universul”, Chişinău, 2011) şi ,,Ion Barbu şi spiritualitatea românească modernă” (Editura ,,Curtea veche”, Bucureşti, 2011).

Întâlnirea de suflet a scriitorilor români cu cititorii a avut loc în sala mare a Bibliotecii ,,Bogdan Petriceicu Haşdeu” din Chişinău prin amabilitatea doamnei directoare Lidia Culicovschi. Moderatorii acestei manifestări culturale de excepţie au fost academicianul Continuă lectura

Imagini de arhivă: Mănăstirea Varatic

1. Varatec ateliere în mănăstire călugăriță pe război 4 august 1943 Colecția Willy Pragher

Documente privitoare la istoria în imagini a Mânăstirii Văratic pot fi găsite și în Germania, în fondul Landesarchiv Baden-Württemberg.
Imaginile  fac parte din fondul de clișee negative ale Colecției Willi Pragher.
O lucrare interesantă, despre Văratic îl are ca autor pe Peter Heimann: Drumul spre Văratic: 11 contemplatii minore, Berna, Editura Stämpfli, 1977. (Peter Heimann, Der Weg nach Văratec: 11 contemplationes minores,  Bern,  Stämpfli, 1977). Continuă lectura

Elena Văcărescu, exilată din dragoste

În acest demers între istorie și interculturalitate româno-franceză, trebuie luate în calcul valențele celebrității. Ale celebrității feminine.
Există tomuri cu numele femeilor celebre din istoria lumii. Există multe motivații pentru care, unele persoane speciale au trecut vămile exigențelor epocii lor și au dăinuit mai presus de timp reușind să-și scrie identitatea cu litere de neuitare, fiind încununate cu epitetul de… ,,celebra”, calificativ neveștejit prin veacuri. Au putut fi talente care să înnobileze scena teatrelor, Continuă lectura