Realitatea intre metaforă și visare – Cosmisian: Mariette, muza și inspirația lui Jules Verne     

La Editura Siono, din București, a apărut un nou volum semnat de Cosmisian,  scriitor care se află deja în posesia unei tonalități proprii, recognoscibilă dacă citești fie și fragmentar vreuna dintre cărțile sale. Ar fi vorba de  mlădierea metaforei după cum impune inspirația. Desfășurarea  epică  a celor trei volume ale sale, Mouelle Roucher, Lucette – Viața dincolo de imunitatea zero,și acum, Mariette,muza și inspirația lui Jules Verne, se sprijină pe sentimentul iubirii, eterna lege a firii. Întâmplările din volumele sale au totdeauna o aură ușor enigmatică, problemele grave sunt îmbrăcate în metafore așa cum sunt și trăirile care strălucesc sau faptele neprevăzute.

Să ne imaginăm ca ne propunem a fi cititorul acestui volum care, firește, a fost gândit să intre mai întâi  în competiția vizuală cu numeroasele apariții editoriale care ne încântă și ne atrag privirile oriunde ar fi expuse. Așadar, condiția grafică nu trebuie neglijată. Ca urmare, se arată excelentă. Nu o poți trece cu vederea între celelalte  exponate livrești de pe rafturile unei librării. Atractivitaea copertei și-o asumă Claudia Feti.

Prefața cărții, prin autoarea sa, Petruța Petre, ne avertizează că vom avea de-a face cu o poveste plină de  surprize. Imprevizibilul  se ivește din metafore dar, nu numai. Acestea fac nota particulară despre care pomeneam la început. Ușurința cu care manevrează iluzia că universul epic își are veridicitate, că  este chiar așa cum ni-l prezintă metaforele, am mai subliniat și cu alte ocazii, și repet, este remarcabilă. Cunoscând acestea, iată-ne oarecum pregătiți să purcedem la lectura acestui volum cu titlu atât de incitant.

Prima surpriză este că ne învăluie un parfum  imprimat în fiecare pagină. Ar fi, să spunem, o discretă invitație la o lectură plăcută. Se astfel confirmă faptul că autorul este un  perfecționist, foarte atent la detaliile care pot  stabili o relaționare cu cititorul.

   Mă feresc a povesti în detaliu subiectul. Ar fi ciuntită  curiozitatea stârnită de subiectul care, trebuie spus de la bun început, se clasează în trei părți și un Epilog. Pentru a nu răpi  plăcerea descoperirii noului, a evoluției epice, mi se pare absolut firesc să mă refer la particularitatea artistică a textului. La valențele sale  stilistice în  structura epicului.

Remarc de la bun început inventivitatea autorului.El însuși devenind personaj, recunoscut în Naratorul , (vocea auctorială). Foarte interesantă această poziție a celui care creează povestea .

Textul ne atrage într-un vertij de întâmplări care ne-ar putea depărta de realitatea imediată. Dar, nu se întâmplă asta întrucât Cosmisian știe să echilibreze balanța visare-imaginarrealitate, la momentul potrivit. Exact când trebuie. În acest carusel, adevărat carusel dirijat între enigmatic și explicit, Jules Verne este absolut firesc să apară. Legătura dintre Mariette și Jules Verne este o altă dovadă de inventivitate artistică. Într-un angrenaj al visării, gestionat de Fetița cu Codițe, Jules Verne devine și el într-un anume fel, personaj implicit, precum Fetița cu Codițe, Mariette, precum părinții, precum obiectele fermecate, tabla de șah, sentimentele atât de diverse.  Punctul  care  susține caruselul este în mișcare, sub forma unui  pandant mobil  între vis și realitate. Luând  în atenție și relaționarea dintre personaje și tehnica folosită, înaintând pe firul epic, ne întâlnim cu Firul Narațiunii, care, uneori  se implică explicit în mersul poveștii sau, rămâne doar spectator. Desigur, nu putem să nu remarcăm această  altă….  inventivitate scriitoricească:

,,M-am abținut cu greu să nu intervin. Cu toții știm  dacă Naratorul îi permite Firului Narațiunii să intervină pentru a-și salva personajele, doar pentru c-ar putea să le schimbe destinul”. pag16.

  Putem conchide că avem a cunoaște un demers epic  plin de  dinamism, o  derulare a faptelor trăite la rang de  vis ardent sau nu, de realitate ambiguă uneori tristă, oricum, caruselul se învârte între magie, și realitate. Vom accepta să ne imaginăm o  tablă de șah misterioasă, o călimară, la fel, o bogată lume de vise pe care o duce cu sine Mariette și, ca element de rotunjire al acestui univers magic,intervine realitatea cât se poate de palpabilă.

Putem conchide că întreaga derulare a epicului poate fi asemuită cu o călătorie fascinantă între cei doi poli numiți deja:real și imaginar legați prin metaforă (o forță magică de asemeni).

În același registru al metaforei, a surprizelor narative, intră în scenă personaje simbol: Destinul, Timpul, Manuscrisul 66 în forma unei Neașteptări, (ca un colier care sugera chiar pe Fetița cu două Codițe) sau, Joji, rugat să o îndrume pe fetiță într-o aventură de la un capăt la altul al lumii… De remarcat felul în care Cosmisian, și în acest roman ca și în celelalte semnate anterior, îmbracă faptele dramatice în metaforă și tandrețe discretă.    Coloratura aventuroasă a viselor, tristețea, un anume dat dramatic, care ține de destin, legat de fetița cu sindrom Down, totul este prezentat cu o admirabilă finețe  sentimentală.   

Călătoria dinspre realitate spre zona fascinantă a visării, a imaginarului  și  invers, redă un anume fel de-a trăi. Subliniez acest pandant foarte  bine strunit. Când ai impresia că Fetița cu Codițe, personajul principal, Mariette, ne va  atrage în labirinticele spații ale imaginației sale, unde ne-am putea pierde, la moment, se restabilește un echilibru și intrăm într-o realitate cât se poate de obișnuită .

Veronica Balaj

Editura  Siono, Bucuresti, 2022

Un gând despre „Realitatea intre metaforă și visare – Cosmisian: Mariette, muza și inspirația lui Jules Verne     

  1. Pingback: Realitatea între metaforă și visare: Mariette, muza și inspirația lui Jules Verne, de Veronica Balaj | Cosmisian - Neoproză „smart emotional”

Comentariile sunt închise.